Nicolae PREDA

Pentru toţi studenţii, cât şi pentru toţi colaboratorii săi, profesorul Nicolae Preda va rămâne una dintre cele mai distinse, competente şi luminoase figuri de dascăli pe care le-a avut învăţământul superior de construcţii ieşean.

De aceea îmi este deosebit de greu, în realitate chiar imposibil, să pot prezenta, în câteva fraze, personalitatea unui asemenea om.

S-a născut pe meleagurile Gorjului, în comuna Bengeşti, la data de 11 noiembrie 1920, dintr-o familie onestă, cu modeste posibilităţi materiale, unde la loc de cinste se afla munca, tatăl său fiind preot şi învăţător, iar mama casnică.

Urmează cursurile liceale la Colegiul “Mircea cel Bătrân” din Constanţa, pe care îl absolvă ca şef de promoţie, în anul 1939.

Între anii 1939-1942 urmează cursurile Universităţii Bucureşti, Secţia Matematică. Aceasta îi va conferi o bază teoretică deosebită pentru a putea urma, începând din anul 1942 cursurile Facultăţii de Construcţii, aflată atunci în cadrul Politehnicii din Cernăuţi, refugiată, între timp, la Turnu Severin, din caza războiului, iar în final revenită la Iaşi. Termină cursurile facultăţii în 1946.

Inginerul Nicolae Preda, face parte din prima promoţie de ingineri a Facultăţii de Construcţii din Iaşi.

Fiind remarcat încă din primii ani ai studenţiei pentru foarte buna sa pregătire profesională, i s-a încredinţat, chiar din anul IV funcţia de asistent suplinitor la Topografie şi Geometrie descriptivă. În această etapă l-am cunoscut şi eu pentru prima dată, când eram student în anul I.

După absolvire rămâne în învăţământul superior, la Facultatea de Construcţii din Iaşi, îndeplinind în perioada, 1946 – 1 oct. 1951, funcţia de asistent titular la mai multe discipline (Matematică, Mecanică, Desen, Topografie, Geometrie descriptivă), pentru ca, în final, să se axeze pe Rezistenţa materialelor şi Teoria elasticităţii.

La 1 oct. 1951 este numit şef de lucrări la disciplinele Rezistenţa materialelor, Teoria elasticităţii şi plasticităţii din cadrul Facultăţii de Construcţii, funcţie pe care o îndeplineşte până în anul 1959.

Încă din acei ani ai studenţiei mele, când am luat primele contacte cu ing. Nicolae Preda, m-a impresionat, în mod deosebit, pe lângă complexa sa pregătire profesională şi deosebita sa generozitate, profundul său umanism.

Faptul care a mirat întreg colectiv didactic al Facultăţii, a fost acela că în urma aplicării Reformei învăţământului superior din 1948 (eu eram încă student), toţi asistenţii titulari, colegi cu inginerul Preda sau aparţinând unor promoţii mai tinere, au fost promovaţi direct pe posturi de conferenţiari, iar dânsul a fost menţinut, în continuare, pe un post de asistent titular până în oct. 1951.

Enigma legată de situaţia acestui cadru didactic de excepţie a facultăţii noastre a putut fi, parţial, explicată abia în anul 1984, când stingându-se din viaţă, Serviciul de cadre al Institutului Politehnic ne-a pus la dispoziţie autobiografia inginerului Nicolae Preda, pentru a extrage datele necesare realizării necrologului. Atunci ne-am dat seama că ne găseam, fapt confirmat ulterior şi de alţi colegi ai inginerului N. Preda, în faţa unuia dintre exemplele tipice, de suspectare politică instaurată în perioada dominaţiei totalitare.

Calvarul vieţii inginerului N. Preda începe chiar după primii ani de la intrarea în învăţământul superior (1946-1947) şi se datoreşte sincerităţii şi caracterului său integru care l-au determinat să mărturisească în autobiografia dată la Serviciul Personal, că în timpul studenţiei a acceptat să primească, din cauza situaţiei sale materiale precare, un ajutor sub formă de îmbrăcăminte de la o fundaţie de caritate, pe care regimul nou instalat nu o putea agrea. Nu-şi putea imagina atunci, inginerul N. Preda că acea mărturisire, total inofensivă la data emiterii ei (înainte de 1948) va fi interpretată cu o suspiciune rău voitoare, în toţi anii care au urmat după încadrarea sa în învăţământul superior.

De aici, toate necazurile acestui dascăl care avea un caracter deosebit, rar întâlnit, un suflet mare, o pregătire profesională excepţională şi un talent didactic inegalabil. Iată de ce în 1948 asistentul N. Preda n-a fost promovat conferenţiar ca toţi colegii săi.

Mai târziu, la mijlocul anilor ’50, când au avut loc acele manifestări în Ungaria, situaţia inginerului N. Preda este din nou analizată de către organele politice şi administrative, ajungându-se la hotărârea de a fi scos din partid şi din învăţământul superior (1959).

Lovitura a fost extraordinar de dură pentru un om total nevinovat şi devotat trup şi suflet activităţii de instruire şi educare a tineretului.

Din anul 1959 până în anul 1968 inginerul N. Preda a lucrat la ICPROM Iaşi, unde ocupă, treptat, funcţiile de inginer proiectant, inginer proiectant şef, inginer specialist şi inginer consilier, participând direct la proiectarea multor obiective importante din municipiul Iaşi: Studiul de reconstrucţie al oraşului Iaşi, etapa 1961-1965, Extinderea Universităţii “Al. I. Cuza”, corpul B, Extinderea Institutului Agronomic Iaşi, Casa Tineretului, Teatrul de vară etc.

Pe baza rezultatelor de excepţie obţinute este reprimit în partid (fără această calitate promovările erau, practic, imposibile).

Din anul 1963, concomitent cu activitatea de la ICPROM, îşi reia şi activitatea de cadru didactic la I. P. Iaşi, predând, în cumul, cursul de Rezistenţa materialelor şi Teoria elasticităţii la Facultatea de Hidrotehnică.

Abia după aproximativ 10 ani de la excluderea din învăţământul superior, în perioada de oarecare relaxare politică de la sfârşitul anilor ’60, inginerul Nicolae Preda este reprimit în învăţământul superior (1969).

Îşi susţine doctoratul şi i se acordă titlul de conferenţiar.

În perioada 1969–1972 ocupă funcţia de şef al catedrei de Mecanica construcţiilor, pe postul rămas vacant prin dispariţia regretatului prof. Anton Şesan.

Îşi continuă activitatea în învăţământ, dar loviturile primite de-a lungul a peste 25 de ani, sentimentul de continuă hărţuire şi suspectare politică au şubrezit prea mult inima şi îndeosebi, nervii distinsului dascăl, care n-au mai putut rezista. S-a pensionat pe motive de sănătate în anul 1976 şi ne-a părăsit, prematur, pentru totdeauna, în anul 1984.

Profesorul Nicolae Preda a elaborat şi o serie de cursuri, de înaltă ţinută ştiinţifică, adresate studenţilor şi inginerilor: Matematici generale (sub redacţia prof. Dan Barbilian şi Gheorghe Şabac), Plăci plane subţiri, Plăci curbe subţiri.

Concomitent cu activitatea sa didactică şi de proiectare prof. dr. ing. Nicolae Preda a desfăşurat, de asemenea, o amplă şi mult apreciată activitate de cercetare ştiinţifică care îl va consacra, pentru totdeauna, ca un adevărat om de ştiinţă.

Astfel, imediat după terminarea facultăţii în anii 1946-1947 este încadrat şi ca cercetător ştiinţific la Institutul Tehnologic al Moldovei, unde colaborează la studiul “Amenajarea complexului hidro-energetic Siret Valea Corhanci – Prut".

În anii 1952-1953 lucrează ca cercetător în cadrul Academiei Române unde a colaborat, sub conducerea prof. Dorin Pavel, I Andreescu, Teofil Vescan, acad. Profiri, prof. Anton Şesan, la Studiul tehnico-economic pentru complexul hidrotehnic al Moldovei de Nord.

Mai funcţionează ca cercetător principal la Staţia pilot pentru încercări de drumuri de la Facultatea de Construcţii, la a cărei concepţie, proiectare, execuţie şi exploatare a participat nemijlocit.

De altfel, prin contribuţiile sale la realizarea laboratorului de Fotoelasticimetrie, a laboratorului de Rezistenţa materialelor şi a Staţiei pilot pentru încercări rutiere prof. Nicolae Preda şi-a adus contribuţia sa remarcabilă la dezvoltarea bazei materiale a Facultăţii de Construcţii din Iaşi.

Prof. Nicolae Preda a fost un mare specialist în domeniul disciplinelor pe care le-a predat şi n-a precupeţit nici un efort pentru a da o deosebită strălucire, conţinut şi o formă aleasă cursurilor predate.

A nutrit întotdeauna o dragoste neţărmurită faţă de studenţi. Si nu numai faţă de aceştia. Aceeaşi dragoste, înţelegere plină de o deosebită căldură sufletească a manifestat întotdeauna şi faţă de noi colaboratorii săi, care am căutat cu modestele noastre puteri să-i continuăm opera începută, deoarece trebuie să recunoaştem, fără nici o ezitare, faptul că alături de regretatul profesor Anton Şesan, profesorul Nicolae Preda a contribuit efectiv la formarea adevăratei şcoli ieşene de Mecanica construcţiilor cu care facultatea şi astăzi se poate mândri.

Doresc să-mi exprim încă o dată toată gratitudinea şi omagiul meu de suflet pentru profesorul Nicolae Preda care mi-a fost mentorul şi colaboratorul cel mai apropiat în primii ani ai devenirii mele profesionale.

Prof.univ.dr.ing. Mihail Diaconu